Sa citim textul: Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, (virgula) urmeaza contextual afirmatiei, vers 17 – care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
De precizat ca aici se refera la mancare si bautura care sunt umbra lucrurilor viitoare si tot aici se refera la sarbatori umbra, sabate umbra. Va trebui clarificat termenul umbra in contextual Bibliei. Evrei 10:1 spune: In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe care se aduc neancetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie. O umbra arata doar trasaturile generale ale originalului. Prin urmare, nu ar trebui ca cineva sa se astepte la o asemanare prea mare intre umbra si obiectul care arunca umbra.
La o citire superficiala si mai ales cu o dorinta de a gasi un text permisiv pentru mancaruri necurate sau bauturi alcoolice sau eventual mai multa libertate in ce priveste actul inchinarii in Sabat, s-ar putea sa imi dea o siguranta falsa. Nu recomandam nimanui sa isi bazeze convigerile pe texte scoase din context.
Acest text Coloseni 2:16 nu se refera la mancaruri necurate, nici la bauturi alcoolice si nu se refera la o alta zi de inchinare de cat Sabatul zilei a Saptea. Sa le luam pe rand:
Mancare sau bautura. Aici este vorba de darurile de mancare sau de bautura aduse de israeliti in cadrul sistemului lor de jertfe din legea levitica. Ca nu aceasta intentioneaza sa spuna apostolul este limpede din urmatoarele observatii: (1) Se spune despre mancare si bautura ca sunt o umbra a lui Hristos (Coloseni 2,17); adica arata inainte la jertfa si lucrarea lui Hristos. Cu siguranta ca jertfele de mancare si bautura aduse la Tabernacol apartineau elementelor care aratau spre jertfa lui Hristos, dar porunca cu privire la alimentele necurate nu facea acest lucru. (2) Interzicerea folosirii anumitor alimente exista si inaintea legii levitice (Geneza 7,2). Prin urmare, anumite animale trebuiau considerate necurate din alte motive decat cele ceremoniale. Satisfacerea apetitului prin consumarea alimentelor necurate dauneaza planurilor desavarsite ale Creatorului. Apostolul nu le permite crestinilor coloseni sa manance si sa bea tot ce vor. Ceea ce spune el este ca cei ce doresc sa fie crestini nu mai sunt obligati sa implineasca cererile legii levitice. Aceste jertfe de mancare si de bautura si-au gasit implinirea in Hristos.
Sarbatori si zile de Sabat. Randuielile ceremoniale contineau anumite porunci cu privire la diferite sarbatori – Pastele (Lev. 23:5 – ziua a patrusprezecea a lunii intai – declarata Sabat – sarbatoare), Sarbatoarea Azimilor (Lev. 23.6-8 – o saptamana fara drojdie – azima care incepea cu o sarbatoare-Sabat si se incheiat in a saptea zi tot cu sarbatoare – Sabat), Ziua Cincizecimii (Lev.23:15-22 la cincizeci de zile dupa Paste cu daruri de mancare si declarata zi de Sabat chiar dacaavea sa fie si in cursul saptamanii), Ziua Ispasirii (Lev. 23:26-32, ziua a zecea a luni a saptea, declarata Sabat) si Sarbatoarea Corturilor (vezi Leviticul 23:33-37).
Sabatul zilei a Saptea – a fost instituit dupa creerea omul in saptamana Creatiei, inainte de pacatuire si nu este umbra ci este o realitate a actului Creator al lui Dumnezeu, si despre care Domnul Iisus a declarat ca nu a venit sa o strice ci sa o implineasca (Matei 5:17)
Daca cineva doreste sa faca din acele zile umbra, zile speciale pentru sine sau sa aduca lui Dumnezeu daruri chiar si din mancare sau bautura, nu poate sa ne judece nimeni daca mancarea respecta legile care arata curat/necurat. De aceea spunea Apostolul Pavel, nimeni sa nu va judece.

Coloseni 2:14 spune: A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
Zapisul. („Scrisul de mana”, KJV.) Gr. cheirographon, „un document scris de mana”. Cele zece porunci au fost scrise de Dumnezeu pe table de piatra cu degetul Sau (Exodul 31:18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.) Celelalte legi (cu referinta la legile jertfelor) erau asezate in Cartea Legii: Legea jertfelor, Legea civila, Legile sanatatii, si altele. Dintre toate aceste legi, doar una arata spre Iisus, Mielul Salvator al lui Dumnezeu si anume Legea jertfelor, impreuna cu legile levitice care si ele aratau spre Iisus Marele nostru Preot (Evrei 8:1.2)
Poruncile: In Sfanta Scriptura s-au folosit pentru Cele zece porunci urmatorii termeni: Ebr. torah, sau Gr. nomos. Fiecare s-ar putea traduce prin: invataturi, instructiuni sau mai bine spus vointa descoperita a lui Dumnezeu pentru om. Aceasta nu era temporara ci permanenta sau vesnica (termenul consacrat al Bibliei). Acestea erau puse in chivot. Apostolul Pavel atunci cand a scris: (… a sters zapisul cu poruncile …) el care era un erudit foloseste termenul: Gr. dogmata, „decrete”, „ordonante”. Este vorba de diferite legi si decrete ale sistemului iudaic, carora li s-a pus capat la cruce. acestea erau puse langa chivot
Care Legi au fost sterse? Acele legi care aratau spre jertfa lui Iisus ca Miel al lui Dumnezeu. Pentru fiecare pacat, pacatosul trebuia sa aduca o jertfa de ispasire, deoarece doar prin sange se facea ispasire. Se poate citi spre edificare si alte texte:
Evrei 10: 1.4 – In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe care se aduc neancetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie… caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele.
1 Ioan 2:1 – Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.
Evrei 8:1.2 – Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului preasfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
Este de prisos sa amintim ca PACATUL dupa 1 Ioan 3:4, este calcarea Legii. (Oricine face pacat, face si faradelege; si pacatul este faradelege). Rezolvarea pacatului nu este facuta prin stergerea poruncilor adica a celor care arata pacatul (a celor zece porunci) ci prin jertfa Domnului Iisus si care a fost o implinire a acelor porunci (Gr. dogmata, „decrete”, „ordonante) ale Vechiului Testament (Evrei 10:4; 1Ioan 2:1.2)
De analizat: Legi care erau impotriva noastra si care erau langa chivot, cu referinta la legile jertfelor si levitice: Comparati Coloseni 2:14 cu Deuteronom 31:26.
Coloseni 2:14 – A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
Deuteronom 31:26 – Luati cartea aceasta a legii, si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta.
Deci: Textul din Coloseni nu este cu referinta la cele Zece Porunci ci se refera la legile sistemului iudaic de rezolvare a problemei pacatului (miel, sange, preot…) care s-au implinit in Iisus la cruce.

Apostolul Pavel scrie in 1 Timotei 5:23 Sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin din pricina stomacului tau, si din pricina deselor tale imbolnaviri.
Cateva rationamente de care trebuie sa tinem cont:
Daca acest text va fi preluat ca argument pentru moderatie in ce priveste vinul fermentat, nimic nu ar putea opri extinderea spre folosirea tuturor bauturilor alcoolice (tuica, coniac, alcool rafinat… etc). Definirea moderatiei dupa unii, este un pahar la fiecare masa, cine ar putea prevedea pana unde este in stare mintea omeneasca sa mearga: unii isi vor inmulti mesele, altii se vor gandi la mesele care le are in casa si va lua un pahar la fiecare din ele, iar altii vor folosi un pahar nu mai mic, ba chiar tot mai mare. MODERATIA este valabila doar in cele bune nu in cele interzise. Ex. Ce effect va avea moderatia pentru otrava?
Niciodata o invatatura nu poate fi sustinuta doar pe un text scos din context. Sunt destul de multe texte care interzic folosirea bauturile alcoolice. Proverbe 23:29-35 – Ale cui sunt vaietele? … oftarile? … neantelegerile? … plangerile? …ranirile fara pricina? … ochii rosii? Ale celor ce intarzie la vin si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cand curge ros si face margaritare in pahar; el aluneca usor, dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc. Ochii ti se vor uita dupa femeile altora si inima iti va vorbi prostii… “M-a lovit, dar nu ma doare… M-a batut… dar nu simt nimic!”. Isaia 5:11 – Vai de cei ce dis de dimineata alearga dupa bauturi ametitoare, si sed pana tarziu noaptea si se infierbanta de vin! Isaia 5:22 – Vai de cei tari cand este vorba de baut vin, si viteji cand este vorba de amestecat bauturi tari; Isaia 28:7 – Dar si ei se clatina de vin, si bauturile tari ii ametesc; preoti si prooroci sunt imbatati de bauturi tari, sunt stapaniti de vin, au ameteli din pricina bauturilor tari; se clatina cand proorocesc, se poticnesc cand judeca. Habacuc 2:15 – Vai de cel ce da aproapelui sau sa bea, vai de tine care ii torni bautura spumoasa si-l ametesti ca sa-i vezi goliciunea! Dupa atatea texte clare, se mai poate vorbi de moderatie in alcool?
Cand se face o analiza serioasa, decizia va fi mai sigura spre textile care interzic decat spre textele care par ca sunt permisive.
Vin. Gr. oinos „vin”, fie must, fie vin fermentat. Contextul clarifica daca este vorba de cel fermenatat sau nu. Pavel ii vorbeste lui Timotei, nu pentru distractie si nici pentru folosirea sa moderata ci pentru stomacul lui bonav. Din punct de vedere medical, nu se poate administra alcool unui stomac bolnav, care pare ca atenuiaza durerea (amorteste) dar mareste rana. S-a constatat ca mustul de struguri este un medicament nu doar pentru stomac ci chiar pentru corp, pentru ca in el este o binecuvantare (Is.58:8). Deci contextul ne ajuta intelegem ca este vorba de sucul de struguri proaspat.

1 Corinteni 11 este unul din capitolele controversate care au nascut multe discutii care vizeaza de cele mai multe ori forma inchinarii si mai putin fondul ei. Este necesara o abordare contextualizata pentru a intelege pasajul si nu doar citind titlul capitolului (tinuta femeii in adunare) care creaza destule probleme. Fac precizarea ca apostolul Pavel nu a scris cartile sale, inclusive 1 Corinteni, pe capitole.
Vers. 3 – Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii, si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Inainte de a raspunde la intrebarea privitoare la acoperirea cu un val a femeilor, Pavel atrage atentia la anumite consideratii care ii vor ajuta sa-si formeze o opinie corecta asupra acestui subiect. Capul. Aici insemnand „domnul” sau „stapanul”. Barbat. Gr. aner, barbat ca deosebit de femeie. Trei grade de supunere sunt introduse aici. Barbatul trebuie sa recunoasca pe Hristos ca Domn si Stapan al sau; femeii, in timp ce recunoaste suprematia lui Hristos ca Domn peste toti, i se cere sa recunoasca faptul ca in viata de familie ea e pusa sub conducerea si protectia barbatului; Puterea si demnitatea sotului depinde de pozitia pe care o detine fata de Hristos, Capul sau, de aceea, dependenta sotiei de sot este in sensul adevarat dependenta de Hristos prin sot. Dependenta sotiei de sotul ei a fost un plan randuit de Dumnezeu pentru binele ambilor soti. Totusi, dependenta aceasta nu implica in nici un fel nici cea mai mica masura de degradare. Dupa cum biserica nu sufera o dezonoare fiind dependenta de Hristos (vezi Efes 1:18–23; 3:17–19; 4:13, 15, 16), nici femeia nu sufera fiind dependenta de barbat.
Vers 4 – Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit, isi necinsteste Capul sau. Aici se pune in discutie RESPECTUL cuvenit in actul inchinarii. Lui Moise, potrivit culturii timpului, ii spune descalta-te (Exod. 3:5), iar Pavel spune: decopera-te… In discutie este elemental RESPECT care nu este violat, ci accentuat in perceptia timpului.
De retinut: Aici barbatul se raporteaza fata de Capul sau (vertical relatiei)
Vers. 5 – Dimpotriva, orice femeie, care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit, isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa. Dezvelit. Gr. akatakaluptos, literal, „neavand un val atarnand in jos (de pe cap)”. Era ceva obisnuit pentru femei sa-si acopere capul cu un val, ca dovada ca erau maritate, si ca o dovada de modestie. Avand in vedere faptul ca femeile din antichitate nu umblau cu capul dezvelit, ar fi fost privit ca o dezonoare pentru o femeie si pentru sotul ei daca ea ar fi aparut in public fara de val, mai ales in capacitatea de conducator al cultului public. Rasa. Parul scurt era uneori semnul unei femei cu o reputatie rea, astfel o femeie corinteana care ar fi luat parte la serviciile publice cu capul dezvelit, ar fi putut fi privita ca una care s-a asezat pe aceeasi treapta cu o femeie vulgara, poate desfranata.
De retinut: Aici femeia se raporteaza fata de capul sau (barbatul – orizontala relatiei). Daca la barbat se pune in discutie relatia sa cu Iisus, Domnul sau, aici se pune in discutie respectul fata de sotul sau, in contextual timpului. Capitolul 11 din 1 Corinteni nu pune in discutie acoperirea femeii ci RESPECTUL in actul inchinarii care sa fie precedat de respectul (semnul supunerii) in relatia dintre sot si sotie.
Vers. 6 – Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se inveleasca. Tunsa – adica fara barbat, imorala, care era o rusine.
Vers. 7-10 – arata clar ordinea lasata de Dumnezeu in familie ca urmare a pacatului.
Versetul 7 cheia pentru intelegerea acestui pasaj: Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu dezvelita? Unitatea de masura a respectului este perceptia cultural – judecati voi singuri – Pentru timpul lui Moise era descaltarea, pe timpul lui Pavel era decoperirea barbatului si acoperirea femeii (ca semn al supunerii fata de sotul ei in actul inchinarii) , pe timpul nostru, daca sotul nu cere acoperirea ei, nu este nici o calcare de principiu in actul inchinarii.
IMPORTANT este sa nu se faca confuzie intre sexe care este o uraciune inaintea Domnului: vers. 14.15 – Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung? Pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. A nu se incerca sa se inlocuiasca baticul cu parul. Nu aceasta a intentionat apostolul Pavel, ci diferentierea dintre cei doi. Apoi baticul nici nu se discuta in acea vreme, ci invalitul (acoperirea intregului cap) ca semn al supunerii ei.
CONCLUZIE: Capitolul 11 din 1 Corinteni nu trateaza baticul ci respectul in actul inchinarii, in familie si apoi amandoi in fata lui Dumnezeu.