Dumnezeul Creatorul nostru, a pus in noi, “gandul vesniciei” (Eclesiastul 3:11) si, oricat am fi de sceptici in relatia noastra cu El si cu Cuvantul Sau, dorim nemurirea.
Chiar daca ne resemnam in fata mortii, nu o acceptam.
Invatatura despre nemurirea sufletului este deosebit de atractiva pentru noi oamenii pentru ca dupa ce iti traiesti viata dupa cum vrei, calcand poruncile lui Dumnezeu, ceva din tine va continua sa traiasca intr-un loc cu verdeata.
Invatatura despre nemurirea sufletului este atat de raspandita la toate popoarele, in toate religiile, in toate culturile si civilizatiile lumii. Prin profetul Ieremia, Domnul ne indeamna: “Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare!” (Ieremia 7:4 pp).
Mangaierea in privinta mortii se gaseste in fagaduintele Bibliei care aduce siguranta doar in minunea invierii facuta de Singurul care are “cheile mortii si ale locuintei mortilor”(Apocalipsa 1:18up).
Invatatura despre nemurirea naturala a sufletului este prima, dar si cea mai mare si mai raspandita amagire a lui Satana, sarpele cel vechi, (Apocalipsa 12:9) care a spus de la inceput, mintind: Nu veti muri (Geneza 3:4) iar azi continua sa minta prin aceasta invatatura. De ce este necredibila invatatura despre nemurirea sufletului?
Iata cateva motive:
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Dumnezeu a spus clar: Veti muri.
“Domnul, Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poti sa mananci dupaa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” (Geneza 2:16-17). Sarpele “a zis femeii: Hotarat ca nu veti muri.” (Geneza 3:4)
Daca Insusi Creatorul ne spune” “Vei muri negresit ”, ia sarpele spune contrariul: “Hotarat ca nu veti muri”? Este oare mai credibil Satana decat Dumnezeu? Aici este “macazul” de la care se desprind cele doua mari conceptii despre starea omului in moarte: sufletul este muritor sau nemuritor. Cui dam creditul nostru?
Din nefericire, majoritatea omenirii da crezare “sarpelui cel vechi”, magulindu-se cu falsa speranta ca ceva din noi continua sa existe si dupa moarte. Eu aleg sa-L cred pe Dumnezeu!
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Biblia ne invata ca “plata pacatului este moartea” (Romani 6:23). Moartea este finalul vietii, nu continuarea ei. Daca prin moarte trebuie sa intelegem o altfel de existenta, atunci, in ce consta atunci pedeapsa pentru pacat?
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura promoveaza independenta fata de Dumnezeu. Teza nemuririi sufletului neaga in mod direct ideea ca viata noastra este dependenta de Creator. Daca sufletul omului este nemuritor in mod neconditionat, de ce ar mai avea el nevoie de Dumnezeu?
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Dumnezeu ne avertizeaza ca “sufletul care pacatuieste, acela va muri” (Ezechiel 18:4.20). Indiferent ce intelegem prin suflet (fie o parte a fiintei umane, fie fiinta umana in totalitatea ei), Biblia este clara in aceasta privinta: “fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), sufletul tuturor este muritor.
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca contrazice insasi creatia: “Domnul, Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7)
Aritmetic, crearea omului poate fi exprimata si asa: Trup (tarana) + suflare de viata (viata) = suflet viu (omul ca intreg) .
Moartea este o operatie inversa: “Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Aritmetic, moartea omului poate fi exprimata si asa: Suflet viu (omul) – suflare de viata (viata) = trup (tarana). Ceea ce retrage Dumnezeu la moarte nu este o entitate constienta de sine, ci duhul de viata (suflarea de viata, duhul de viata care a fost data la inceput).
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta teorie presupune ca asa zis-ul suflet din noi ramane constient dupa moarte. Biblia ne invata:“Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri. Dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare… Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta, caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune.” (Eclesiastul 9:5-6.10)
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Biblia numeste locuinta mortilor “locul tacerii”: “Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei care se pogoara in locul tacerii “(Psalmii 115:17). Ar putea oare tacea un suflet ajuns in iad, in mijlocul unor chinuri de nedescris? Dar un suflet ajuns in rai? Ar putea oare tacea, fara sa-L laude pe Mantuitorul sau?
“Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine si cine Te va lauda in locuinta mortilor “? ( Psalmii 6:5; 30:9; 88:10-12)
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Scriptura ne invata ca “singurul care are nemurirea” este Dumnezeu (1 Timotei 6:16). Nemurirea este un dar din partea lui Dumnezeu conditionat de ascultare: “In ziua in care vei manca din el (pomul cunostintei binelui si raului), vei muri negresit” (Geneza 2:17).
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura anuleaza doctrina invierii, atat de clar prezentata in Biblie. De ce ar mai fi nevoie de inviere daca sufletul, descatusat de trup, ar putea simti, ar putea comunica si ar putea rationa? Daca mortul e “viu”, de ce sa mai invieze? Daca el e treaz, de ce sa se mai trezeasca? A readuce sufletul liber si fericit in “colivia” trupului ar parea absurd si chiar inuman din partea Creatorului (folosind argumentele celor ce cred in nemurirea sufletului).
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura loveste la temelia jertfei Mantuitorului. Daca nu exista moarte adevarata, ci doar o trecere intr-o alta sfera de existenta, de ce a murit Hristos? Ce moarte va fi nimicita la finalul istoriei pacatului , dacp moartea inseamna, de fapt, o altfel de viata? Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. 1Corinteni 15:26
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca anuleaza scopul revenirii Mantuitorul care a promis: Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. (Apocalipsa 22:12) Daca cei drepti ajung in rai, iar cei nelegiuiti ajung in iad imediat dupa moarte, ce sens mai are promisiunea Mantuitorului ca va aduce cu Sine rasplata tuturor oamenilor?
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura anuleaza judecata finala a lui Dumnezeu, ba chiar o face inutila si fara rost. Daca oamenii ar fi judecati imediat dupa moarte, primindu-si rasplata, ce rost ar mai avea judecata finala?
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura face inutila revenirea Mantuitorului. Daca cei drepti ar fi deja in rai, alaturi de Domnul, ce rost ar mai avea a doua venire pentru ei? In ce ar mai consta atunci “fericita noastra nadejde “ (Tit 2:13)?
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura nu este de origine biblica, ci pagana. Scripturile VT nu contin referiri la o astfel de invatatura, ea patrunzand in iudaismul de dupa eliberarea din robia babiloniana prin intermediul elenismului. Desi invatatura are vesminte crestine, ea provine de la filozofii greci, indeosebi de la Aristotel si Platon.
“Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos (Coloseni 2:8)
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca aceasta invatatura deschide larg usa spiritismului. Daca sufletul ar continua sa existe dupa moarte, de ce nu am incerca sa comunicam cu el? Si, de ce Satana ar pierde o astfel de ocazie, travestindu-se in spiritele celor morti si influentand viata celor vii dupa propriile interese si scopuri? Biblia ne invata ca “Satana se (poate) preface intr-un inger de lumina”, iar “slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii” (2 Corinteni 11:14-15). Asa-zisele spirite ale mortilor nu sunt decat demoni travestiti, avand misiunea de a-i amagi pe oamenii necunoscatori ai Cuvantului lui Dumnezeu.
Nemurirea sufletului este necredibila pentru ca Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu “plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat…” (Exod 34:6-7). Invatatura despre nemurirea sufletului atrage dupa sine alte invataturi false: cele legate de existenta raiului si iadului. Cea de-a doua, in mod deosebit, este incompatibila cu caracterul lui Dumnezeu.
Un Dumnezeu care ni se descopera ca Tata, avand autoritatea deplina de a-l pedepsi pe omul pacatos, iar in calitatea Sa de Creator, avand dreptul deplin de viata si de moarte asupra creaturilor Sale, nu va fi nedrept in judecatile Sale. El, care “atat de mult a iubit lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), va pedepsi oare vesnic, in chinuri de nedescris, pe omul pacatos? Oricate pacate ar putea face un om in scurta lui viata, acestea nu pot justifica o pedepsire vesnica. Nicio instanta omeneasca, oricat ar fi de dura, nu pedepseste atat de disproportionat o nelegiuire. Cu atat mai putin nu ar face-o un Dumnezeu al iubirii, care pe crucea Golgotei ne-a dat cea mai mare dovada a dragostei ce ne-o poarta.
Oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, vor primi nemurirea ca dar din partea lui Sa , la sfarsitul istoriei atat de dramatice a lumii in care traim. Scriptura ne promite ca El “va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea” (Romani 2:7). Dumnezeu sa ne-o ofere in dar fiecaruia la revenirea Sa.
In vechime, unele popoare pagane credeau ca sufletul traieste si dupa moarte. Pitagora spunea (sec.VI iH): sufletul este rasuflarea zeilor pusa in corp omenesc drept pedeapsa.
Timid, el credea in migratia sufletelor. Aristotel (sec IV iH), compara viata terestra cu soarta prizonierului pe care piratii il leaga de un cadavru, fata in fasa, lasandu-l sa se stinga de groaza si de foame. Sufletul nemuritor, tanjeste disperat dupa dezlegarea de cadavru. Este recunosut ca filosofia greaca vorbese dihotomic, despre trup si suflet, ca despre doua entitati separate, vrajmase. O, (spuneau ei) de s-ar strica colivia (trupul) si pasarea (sufletul) sa poata sbura.
Crestinii in general cred ca sufletele merg, dupa moarte, in cer, in iad sau in vreun loc intermediar de existenta constienta.
Ca sa raspundem la intrebarea: “Ce se intampla cu omul dupa ce moare?”, trebuie sa ne indreptam spre Cuvantul lui Dumnezeu.
De 1.700 de ori in Biblie este mentionat cuvantul suflet dar niciodata nu este prezentat ca nemuritor.
Nemuritor este numai Dumnezeu – 1Tim. 6:16.17 – singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, singurul care are nemurirea.
Viata este un dar de la Dumnezeu nemuritor pentru omul, creatura Sa. Viata aceasta nu este infinita – Iov 7:16 – nu voi trai in veci… Lasa-ma, caci doar o suflare mi-i viata! – Is. 38:12 – Imi simt firul vietii taiat ca de un tesator, care m’ar rupe din tesatura lui.
Dumnezeu insa ii indeamna pe oameni sa caute nemurirea, acea nemurire oferita conditionat din partea Lui – Ps 37:27 – Departeaza-te de rau, fa binele, si vei dainui pe vecie.
Moartea este infatisata ca opusul vietii: Ecles. 9:5 – Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita.
Dumnezeu rezolva moartea pentru cei ce se incred in El prin INVIERE, care este revenire la viata in dimensiunile ei materiale lipsite de mutilarile pacatului:
Is 26:19 – Sa invie dar mortii Tai! Sa se scoale trupurile mele moarte! Treziti-va si sariti de bucurie, ceice locuiti in tarana! Caci roua Ta este o roua datatoare de viata, si pamantul va scoate iaras afara pe cei morti.
Iar apostolul Pavel scrie: 1Tes 4:14 – Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
Dumnezeu refuza orice compromise cu moartea. Ca plata a pacatului moartea este un esec. Singura solutie ramane, nu acceptarea ei ca reincarnare sau viata imateriala ci desfiintarea ei prin inviere: Is 25:8 – nimiceste moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu sterge lacramile de pe toate fetele, si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Domnul a vorbit. iar mai departe in 1Cor. 15:26 planul Lui Dumnezeu: Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Iar in Apoc. 21:4 scrie: moartea nu va mai fi.
Ca sa putem intelege ce se intampla dupa moarte trebuie sa vedem mai intai:
Cum a fost creat omul:
Mai intai se stabilesete un sistem religios de interpretare bazat pe distinctia dintre notiunile suflet, duh, suflare. Aceasta va ajunge in impas, pentruca suflet vine de la suflo, suflare (Latina) care inseamna a sulfa iar duh din slavonul rasuflare. Daca mergem la limbile de origine nefes- suflet inseamna suflare iar ruach – duh care se traduce suflare, vant. Un exemplu: Iov 41:21–Suflarea:(orig. nefes = suflare) lui aprinde carbunii iar Ecles. 8:8 – Omul nu este stapan pe suflarea lui (ruach = suflare) ca s’o poata opri.. In schimb acelasi ruach (duh) este trades in Isaia 42:5 prin suflet – care a dat suflare celor ce-l locuiesc, si suflet celor ce merg pe el. Toate versiunile de traducere a Bibliei intampina dificultati. Oare aceasta nu produce si mai mult haos?
SOLUTIA este sa descoperi inceputurile omului prin care apoi trebuie privite celelalte texte: Geneza 2:7 – Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s’a facut astfel un suflet viu
Din acest raport atat de concis putem scrie ecuatia omului: tarana pamantului (trupul neinsufletit) + suflarea de viata de la Dumnezeu = suflet viu sau “fiinta vie”.
Deci: Dumnezeu nu i-a dat un suflet ci i-a dat doar suflare, viata impersonala pe care de fapt le-a dat si animalelor (Gen 1: 30 – Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.” si asa a fost).
Ce se intampla la moarte si dupa?
Ps. 104:27.29.30 – Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se intorc in tarana lor. ii trimeti Tu suflarea: ele sunt zidite, si inoiesti astfel fata pamantului. Dumnezeu isi retine viata – care este puterea de trai si nu o entitate constienta, energia de viata – si omul se face tarana asa cum a fost la inceput.
stiati ca sufletul moare? Ezech. 18:4 – Sufletul care pacatuieste va muri. Ce este sufletul? Fapte 27:37 – In corabie eram de toti: 276 de suflete – omul viu.
Moartea este comparata in Biblie ca un somn vremelnic dar fara vise. De 54 de ori in Biblie este numita “somn”.
Psalmistul o numeste “somnul mortii” (Ps. 13:3 – Da lumina ochilor mei, ca sa nu adorm somnul mortii).
Profetului Daniel, “om prea iubit si scump”, Domnul i-a zis: “Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.” Daniel 12:13.
Daniel spune: Daniel 12: 2 – Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica.
Iov prezinta moartea tot ca un somn: Iov 7:21- voi adormi in tarana, si cand ma vei cauta, nu voi mai fi!
Pentru studiu suplimentar citeste: Ioan 11.11; 1Tes 4 13-18; Ecles. 9:5.6.10.
Chiar si cuvantul cimitir din greaca coimiterion inseamna dormitor. Viata noastra este notata in cartile cerului (imprimata) cu credincioasie cu toate particularitatile de character iar la inviere toate vor fi reproduce din nou iar pentru cei mantuiti cu o calitate superioara (fara pacat).
Biblia spune ca atunci cand omul moare, suflarea de viata (indiferent daca omul a fost bun sau rau in timpul vietii) se intoarce la Dumnezeu, iar trupul neinsufletit se intoarce in tarana de unde a fost luat (Geneza 3:19; Ps. 104:29; 146:4). Moartea este incetarea vietii. Sa luam ecuatia de mai sus a omului si s-o inversam: Suflet viu (fiinta vie) – suflarea de viata = tarana pamantului (trupul neinsufletit).
Pentru clarificare, o intrebare logica ar fi: Este oare vrajitoarea o unealta pe care o foloseste Dumnezeu sau a lui Satana? Biblia declara foarte clar:
Exodus 22:18 – Pe vrajitoare sa n’o lasi sa traiasca.
Lev 19:31 – Sa nu va duceti la ceice cheama duhurile mortilor, nici la vrajitori: sa nu-i intrebati, ca sa nu va spurcati cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Biblia asociaza pe cei care ies din morminte cu dracii:
Luca 8:27 – Cand a iesit Isus la tarm, L-a intampinat un om din cetate, stapanit de mai multi draci. De multa vreme nu se imbraca in haina, si nu-si avea locuinta intr’o casa, ci in morminte.
Biblia declara ca cei ce sunt vrajitori sunt fii diavolului:
Fapte 13:8-10 – Dar Elima, vrajitorul, caci asa se talcuieste numele lui, le statea impotriva, si cauta sa abata pe dregator de la credinta. Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant, s-a uitat tinta la el, si a zis: “Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului, vrajmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului?
O alta intrebare: ar putea un profet al lui Dumnezeu sa fie adus de o vrajitoare (fiica diavolului)?
Cateva clarificari pe text: 1 Samuel 28:11 – 16
Vers.11 – Femeia a zis: “Pe cine vrei sa-ti scol?” si el a raspuns: “Scoala-mi pe Samuel.” Poate o vrajitoare sa-l scoale pe profetul lui Dumnezeu? Aici nu este vorba de adevaratul Samuel ci Samuel trezit de vrajitoare care nu poate fi decat duhuri de demoni cu chipul lui Samuel (un Samuel fals)
Vers 13 – Femeia a zis lui Saul: “Vad o fiinta dumnezeiasca sculandu-se din pamant.”
Samuel era un om, nicicum o fiinta dumnezeiasca. Pentru a vedea punctual de vedere al Bibliei trebuie citit si textul urmator: 2Cor.11:14 – si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina.
Vers. 15 – “Pentru ce m-ai tulburat, chemandu-ma?” Saul a raspuns: “Sunt intr-o mare stramtoare: Filistenii imi fac razboi, si Dumnezeu S-a departat de la mine; nu mi-a raspuns nici prin prooroci, nici prin vise. si te-am chemat sa-mi arati ce sa fac.
Daca Domnul nu a raspuns prin mijloacele Sale de comunicare – vise prooroci, oare acuma se va folosi de o vrajitoare pe care o condamna prin prooroci? Samuel adus de vrajitoare este un demon care vrea sa se prefaca in slujitor al neprihanii.
CONCLUZIE: Samuel cel adus de vrajitoare este un duh al demonilor. Aceasta este metoda lui Satana de inselare, folosindu-se de doctrina sufletului nemuritor ca sa insele pe cei lesne crezatori.
Raspunsul Bibliei este: Isaia 8:19.20 – Daca vi se zice insa: “Intrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc”, raspundeti: “Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau? Vai intreba el pe cei morti pentru cei vii? La Lege si la marturie!” Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta.
Biblia spune in Eclesiastul 9:5.6.10 – Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si nu mai au nici o rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!
Acesta este raspunsul Bibliei care nu stiu daca mai este necesar sa-l comentez.
Biblia declara moartea ca fiind un somn si aceasta pentru a experimenta fiecare cat de constienti suntem in timp ce dormim. Suntem vii si doar dormim si nu stim nimic, decat doar atunci cand ne trezim, cum am putea oare morti fiind, sa mai fim constienti. Sa privim in cateva texte si concluziile le putem trage fiecare:
1 Imparati 2:10 – David a adormit cu parintii lui si a fost ingropat in cetatea lui David.
Psalmii 13:3 – Priveste, raspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa nu adorm somnul mortii.
Isaia 57:1.2 – …cel neprihanit, …intra in pace in groapa lui: cel ce umbla pe drumul cel drept, se odihneste in culcusul lui.
Daniel 12.13 – Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.
Ioan 11:11.13 – Dupa aceste vorbe, le-a zis: “Lazar, prietenul nostru, doarme: dar Ma duc sa-l trezesc din somn. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre odihna capatata prin somn.
1 Thesaloniceni 4:13.14 – Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El.
Apocalipsa 14:13 – si am auzit un glas din cer, care zicea: “Scrie: Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul!” “Da”, zice Duhul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor ii urmeaza!
Biblia declara ca mortii vor iesi din mormintele lor, LA INVIERE:
Ioan 11:14.21.23.24.39.40.43.44 – Atunci Isus le-a spus pe fata: “Lazar a murit. Marta a zis lui Isus: “Doamne, daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Isus i-a zis: “Fratele tau va invia.” stiu”, I-a raspuns Marta, “ca va invia la inviere, in ziua de apoi.” Dati piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: “Doamne, miroase greu, caci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: “Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Dupa ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: “Lazare, vino afara!” si mortul a iesit cu mainile si picioarele legate cu fasii de panza, si cu fata infasurata cu un stergar. Isus le-a zis: “Dezlegati-l, si lasati-l sa mearga.”
Romans 8:11 – si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau care locuieste in voi.
1 Corinteni 15:16 – Caci, daca nu inviaza mortii, nici Hristos n-a inviat.
2 Corinteni 4:14 – si stim ca Cel ce a inviat pe Domnul Isus, ne va invia si pe noi impreuna cu Isus, si ne va face sa ne infatisam impreuna cu voi.
Biblia declara ca rasplata se primeste la a doua venire a lui Hristos, dupa inviere:
Daniel 12.13 – Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.
Luca 14:14 – si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti.
Ioan 5:28.29 – Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata.
Apocalipsa 20:6 – Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor imparati cu El o mie de ani.
Apocalipsa 22:12 – Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.
Deci mortii nu mananca, si nu stiu nimic pana in ziua invierii, cand vor primi rasplata pentru faptele lor facute in aceasta viata.